Surpriza, dag cititor (Iulia), blogul acesta n-a murit! Pacat ca ideile ce ar putea aduce o oarecare relevanta acestui post sunt ingradite cu succes de catre oboseala, panica si, evident, o imaginatie bolnava indreptata catre lucruri complet gresite. Cred ca ar fi momentul oportun in care sa ma prezint din nou, data fiind situatia suspecta in care ma aflu, aceea de a nu mai sti sa scriu. Ma cheama Iulia.
Evident, s-au intamplat impresionant de multe lucruri de cand nu am mai postat in acest mic jurnal virtual mascat de Cristina si alti factori majoritar externi… BUN! Acum lucrurile care s-au intamplat: am trecut in clasa a XI-a, am luat CAE-le, am facut freakin 17 ani (in timp ce colegii mei dau de permis), alaturi de alte evenimente mai mult sau mai putin demne de catalogat ca de interes public…
Am ajuns, dupa o lunga perioada de stagnare a procesului evolutiv al spiritualitatii mele, sa reiau acest complex mers al identitatii mele umane in calitate de elev si muiere; factorii, irelevanti pentru mase; mesajul, la fel de irelevant. Banuiesc, asa cum este natural, ca doar creatoarele vor citi blogul, in asa fel incat pot debita diverse planuri pentru imbunatatirea bombelor nucleare, a studiului efectului doppler sau idei de nunta fara a-mi face probleme ca vor fi folosite candva impotriva mea, cel mai probabil datorita popularitatii de care beneficiaza aceasta umila pagina ce nu face altceva decat sa ia altora dreptul de a folosi outlandishdreams pe post de nume de site…
M-am plictisit si cred ca este timpul potrivit sa ma apuc de tema la franceza, evident, dupa un fum bun langa o cafea, precum si o lunga cugetare asupra densitatii indoielnice a firelor mele de par. (uitandu-ma la ce am scris, incep sa ma gandesc cum de nu sunt buna la romana, avand in vedere cat de multe pot scrie fara sa exprim de fapt nimic) .
Astept cu nerabdare un post si din partea Cristinei, in care sa imi arunce in fata cum a luat A la CAE.

